Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă Că ochii mei sunt când senini când verzi Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă Ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi. Văd lumea prin lunete măritoare Şi văd grădini cu arme mari de foc Sub mâna mea deja planeta moare Şi în urechi am continentul rock. Ai să mă ierţi că sunt labilitate Că trec peste extreme fulgerând Ai să mă ierţi preablânda mea de toate Eu sunt nemuritorul tău de rând. Ai să mă ierţi că nu pot fără tine Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi Mie pierzându-te-mi va fi mai bine Eu tristul cel mai liber dintre toţi. Şi cum se-ntâmplă moartea să le spele Pe toate-nobilându-le fictiv Ai să te-apleci deasupra morţii mele Şi tot ai să mă ierţi definitiv. Ai să mă ierţi în fiecare noapte Şi-am să te mint în fiecare zi Şi cât putea-va sufletul să rabde Cu cât iţi voi greşi te voi iubi.
sâmbătă, 19 aprilie 2025