Omule, ai fost creat Dupǎ chipul cunoscut, Plin de slavǎ şi luminǎ, Inocent la început. Dar, pǎcat! Divinul foc, Ulcicǎ de lut, Nu l-ai suportat deloc Chiar de la început. Şi dedat total furiei, Te-ai lǎsat uşor muşcat De pǎcatele mândriei, Îngânfǎrii, câteodatי. Te-ai crezut un Dumnezeu Mergǎtor pe ape Iar în junglǎ, doar un leu Plin de rǎutate. Simţurile te-au minţit, Dând o palmǎ raţiunii, Şi apoi te-au azvârlit În braţele stricǎciunii. Asta-i starea ta acum: Depravare, stres şi urǎ, Prinse toate într-un fum Scos din foc de conjucturǎ. Minţit ai fost de filozofi, Cǎ eşti stǎpân pe toate, Vorbe, ca apa în pantofi, De care-avea-vei parte. Nepǎsarea şi mândria, Grele boli în omul-vânt, Îi vor creşte mult chiria Gǎzduirii pe Pǎmânt.
sâmbătă, 31 mai 2025