iluzionişti

captivi în oglinzile lumii
între noi timpul îşi scutură bagheta magică
cât să o luăm de la capăt în fiecare viaţă
mă cauţi
te chem
te pierd 
mă câştigi

viaţa se recită uneori ca un poem
alteori se tace ca o rană 
ne vom vindeca vreodată unul de celălalt
remediul existențial 
care dintre noi îl va descoperi primul

adorm îmbrăcând cămașa ta
ca pe o iluzie a apropierii
mă trezesc rostindu-ți numele
zâmbești  din oglinda mereu curată
a destinului paralel
până când o rază de speranță 
cade perpendicular pe argintul inimii mele
și te aduce aici
iluzionistule
***
pășim pe luciul lacului
ca între oglinzi paralele
pentru unii
prea frumos să fie adevărat
pentru alții 
prea fragil să dureze
nimeni nu știe că existăm dintotdeauna
am gustat fructul interzis 
înainte ca șarpele să ne cunoască
avem propriul paradis
fără reguli și dogme
fără semnul interzis

seara te recit ca pe-un poem
cu accent pe fiecare vocală
viața are formele tale
artistic pictate
uneori dulci 
alteori amare
dependenți de fiecare culoare
înflorim ca o ninsoare de april
sub bagheta iluzionistului

liliana trif & ioan grigoraș