Îmi port cu greu toți anii meii, Cei mai multi stau ingrămădiţi în supa burţii, bolborosind Cei mai noi mă inghiontesc în spate Să-şi facă loc în trupul meu; Vor să uajungă la tămplă, Unde sunt anii copilăriei, naivi şi prostuți Dar fericiţi, peste măsură de fericiţi. Stau zilnic în maşina mea ca într-o placentă Acolo e cald, e plăcut. Tolănit la volan ca un fetus, Nu-mi mai pasă de nimic; Am impresia, uneori, că sunt într-un cărucior cu volan Împins de un înger cu zâmbet diafan şi bun Şi atunci îmi face plăcere să claxonez. Lumea intoarce nervoasă capul, Iar eu scot limba ca un spiriduş pus pe șotii. La locul de muncă e liniştit şi curat, Am în sertar mici zâmbete pe care le împart cu colegii. Aici nu ne mai jucăm ca cei mici, ne jucăm ca cei mari: Mi se deşartă bucăţi de iluzii mai mari sau mai mici, Pe care le ajustez, le netezesc şi le îndosariez După anii în care le-am trăit. Seara, mă întind pe orizontul din dormitor Şi îmi aştern peste trup un somn liniştit, Visând crâmpeie din viaţa de dincolo de timp Din care mă trezesc buimac în fiecare dimineaţă În viaţa cu timp, cu mirosuri, cu dureri şi cu ceață. (24 octombrie 2019)
sâmbătă, 31 mai 2025