Aş vrea să veniţi odată în apartamentul meu, Să puteţi vedea cu toţii poezia ce-o văd eu! Înainte să răsară, Soarele-şi trimite-o umbră De lumină roşie-pală, să alunge noaptea sumbră… Apoi, plin de-obrăznicie, pe la şase dimineaţa Mă salută cu căldură, iar eu îmi acopăr faţa Şi de-abia la ora zece uită să mă deranjeze - Mult prea târziu, pentru vise, realităţi să-mi inventeze… La etajul cinci, la mine, e vederea pân’ la munte, Deşi stau în Bucureştii grijilor mult preamărunte… Când lumina-i mai discretă sub plafoanele de nori, Toate piscurile dârze trimit pân-aici scrisori! Dacă plouă-n depărtare, ştiu de-ndată ce m-aşteaptă Şi nu trebui’ să m-anunţe nimeni vremea când se-ndreaptă; Curcubeul îmi invită ochiul pe sub a lui poartă, Ca o strajă a Naturii - paralelă cu-a mea soartă… Cel mai mult îmi place seara, care este-o-ncununare Pe ale Creaţiei trepte, ducând mintea în uitare… Astrul zilei se topeşte parcă sub propria-i şarjă, Luându-şi norii drept stindarde de lumină, ca o marjă… Peste case,-o linie curbă mai întârzie-a serii faptă, Punând ziua-n partea stângă şi-ntunericu-n a dreaptă, Însă lupta-i inegală, fiindcă stele multe-nclină Talerul de partea nopţii, aşternându-i drum să vină… Eu stau sprijinit cu mâna pe-a terasei balustradă - Ochiu-mi cată-n depărtare piscuri ‘nalte să mai vadă; Cât încă mai e lumină, kilometrii-s fără rost, Iar eu îmi aduc aminte ce frumoasă zi a fost… De mi-aţi fi oaspeţi cu toţii, I-am întoarce poezia Celui Care stăpâneşte la perfecţie prozodia, Creatorului măiastru ce în versuri de natură Zilnic Zidirea-Şi descrie la mine în bătătură!
luni, 16 iunie 2025