În gânduri îmi crește mare lumină

În gânduri îmi crește mare lumină

În gânduri îmi crește, azi, mare lumină,
Mă-nalță spre stele și spre Univers,
Iar eu mă îndrept către zarea senină,
Să-mi scalde tot sufletu-n magicul vers.

În frunzele toamnei găsi-voi marama
Spoită cu aur în crâng și în vis;
Penelul măiestru picta-va arama
Pe pânza speranței din ochiul deschis.

Frunzișul pădurii foșni-va cuminte
Sub pașii mei tineri și plini de elan,
Iar rime-nflori-vor în tânăra minte
Și-n toamnă vărsa-vor aramă și-alean.

În gânduri se naște o toamnă suavă,
Minune aprinsă în sufletul meu;
Și chiar dacă trupul îmi este epavă,
Metafora cântă în versuri mereu.