În van căta-veţi ramuri de laur azi, În van căta-veţi mândre simţiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i Şi ce rămase umbra simţirii e: Murmura lumii Netedă, palidă, ca şi ea. Nu e antica furie-a lui Ahile, Nu este Nestor blândul-cuvântător. Aprigul Ajax Ţărână-i azi, şi nimic mai mult. Şi unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Şi unde-s astăzi vechii şi marii Caesari? Tibrule galben, Unde e astăzi mărirea ta? Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de naţii cu strâmbă cârjă-n mâni, Pulbere-s astăzi. Pulbere sunt chiar vii fiind. Căci nu sărută regii piciorul lor, Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt. Semnele tainei Mute rămân şi îi fac de râs. Chiar tronul papei azi ca o scenă e Şi el îşi face mutrele lui plângând. Hohotul lumii Lumii întregi îi răspunde-atunci. Căci nu-i s-ardice bolţile de granit, Un Michel-Angelo nu-i să facă iar Ziua din urmă. Templele vechie pustie rămân. Să-nvie pânza, Rafael astăzi nu-i. Nu-nvie dalta-n mâinile cele noi. Moartă rămâne Marmura grea sub ochiul mort. În van căta-veţi ramuri de laur azi, În van căta-veţi mândre simţiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi.
