În ziua când ne vom trezi

În ziua când ne vom trezi
...
Ne ducem crucea, pas cu pas,
Sub nevăzute bice,
Căzând, mai facem un popas,
Dar nimeni aici n-a rămas
De jos, să ne ridice!
... 
Și crucea parcă-i tot mai grea,
Atârnă tot mai greu,
Că-n viața ta și-n viața mea,
În ce-o mai fi rămas din ea,
Nu mai e Dumnezeu!
...
Și drumul ăsta nesfârșit
Nu știm unde ne duce,
Noi, visători de infinit,
Care-am crezut c-am biruit,
Ne prăbușim sub cruce!
...
Ne-au promis de-atâtea ori,
Că ne va fi mai bine,
Astăzi privesc nepăsători
Cu ochii lor de trădători,
C-avem tot mai puține!
...
Dar noi, mergem mai departe,
Blazați și adormiți,
Pe drumul nostru către moarte,
Cărând o cruce grea în spate,
Cu dinții strepeziți!
...
Și parcă sunt prea mulți călăi,
Duhnind a abator,
Pe margini ne pândesc dulăi,
Plătiți să fie cruzi și răi,
Că suntem turma lor!
...
N-avem niciun cuvânt de spus,
E prea târziu a mai spera,
Ne ducem crucea asta grea,
Dar nu știm dacă vom răbda
Cât a răbdat Iisus!
...
Noi suntem un popor străvechi,
Și-avem rădăcini adânci,
Oricum ne vom trezi și-atunci,
Noi nu-i vom trage de urechi
Că nu mai sunt țânci!
...
Și-n ziua când ne vom trrezi,
Când n-om mai vrea a plânge,
Crucea ne-o vom azvârli,
Pe toți din ei îi vom găsi
Și-atunci va curge sânge!