„În unele clipe ideale, sunt pasărea măiastră-a lui Brâncuş. Mi-e gâtul ca un cast alunecuş pentru mâinile tale.” Nina Cassian - În jurul coapsei mele fine, parcă Metal topit e braţul tău fierbinte, Potop dezlănţuit, iar noi în arcă Schimbăm din ochi, febril, consimţăminte. Când da, când nu, mizăm pe vreme bună, Sfârşitul lumii ni-l dorim departe, Spargi între dinţi, uşor, ca pe-o alună Sfârcul micuţ, atunci mă tem de moarte, Când gura ta mistuitor parcurge Curbe fragile-alunecând riscant Pe-un râu de foc ce printre coapse curge Atât de viu şi-atât de incitant. - Îți prind în palme coapsele-amândouă Și mă scufund în lava care arde, Potop de sentimente, parcă plouă, Prin sânge îmi aleargă mii de hoarde. Mă simt sălbatec, hun ca și Attila, Să se sfârşească lumea, nici nu-mi pasă, Cu buzele pe gură apostila Ți-o tipăresc, de zei ai fost aleasă Să-mi fii regină, sceptrul printre șolduri Alunecă încet şi captivant, În sărutări ai pus mii de imbolduri, Iar sânul tău e-atât de incitant. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă - Editura PIM Iași - 2016