E frig şi plouă peste sat, Iar vântul suieră nervos, Nu simt că-ncet s-a înserat Şi nici că timpu-i duşmănos. Tot caut Doamne, alinare Dorind să scap de negru scrum, Dar nu găsesc, căci fiecare Se îngrijeşte de-al său drum. Şi plâng înfăşurată-n gânduri Pustie-n suflet şi stingheră, Ispita m-asaltează-n valuri Purtând aripă de himeră. Simţind că sufletul mi-e rană Încep să-l strig pe Tatăl meu, Nu vreau la rău să îi fiu hrană, Dar simt că-mi este tot mai greu. O, Doamne Sfânt, fii lângă mine, Căci văd puterea că-mi slăbește, Ajută-mi azi, căci poate mâine Voi fi doar gând ce rătăcește.