Străbat dimensiuni prin porți celeste deschise mie,-ntr-un etern acces, de ceea ce, nici azi, n-am înțeles de ce, și cum, și nici chiar … cine este. Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă, prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc atât cât să cunosc și să iubesc exact cum îmi dictează câte-o soartă. E totul programat, așa îmi pare, să schimb ceva nu pot și mă complac în lumi ce, doar în timp, mai au schimbare. Iar … cine-s eu? Sunt doar o întâmplare ce trece prin portaluri, fără leac, și făr-a ști ce-i scris în Cartea Mare.