Întîlnirea

Smerită maică pe cărarea,
Ce urcă muntele în greu,
Păşeşte- ncet...pe vîrf de munte
E mai aproape Dumnezeu.

De-acel ce- l cată-n izolare
Şi- n umilite rugăciuni,
Şi mai departe răul lumii
Ce ispiteşte răi şi buni !

Pe coasta muntelui opusă,
Călugăraşul de la schit,
Spea- acelaşi vîrf înalt de munte
Cu-acelaşi gînd urca smerit...

Şi dacă ei se întîlniră,
A cui e vina,o Duh rău !...
Sînt mai aproape- unul de altul
Acum,- decît de Dumnezeu !...