mama citeşte jurnalul de dimineaţă îşi masează tâmplele şi tace întoarce pagina o dezosează complet dar cuvintele rămân aceleaşi ştiu că nu crede în ştiri dar îşi clatină capul în loc de alte cuvinte şi tace se aşează confortabil pe marginea patului de lemn întoarce ziarul ca pe o scrisoare de la tata din umbletul buzelor suspectez durerea ce o prinde dar tace soarbe o gură din cana cu ceai din vâsc-de-stejar între două gânduri mă priveşte trage timpul înapoi şi-mi spune vezi s-a mai uşurat pământul suntem tot mai ofiliţi şi fiecare zi e la fel numai oamenii nu sunt şi totuşi nu ştiu să mint şi nici nu port ochelari ca aceştia...
sâmbătă, 31 mai 2025