Într-o seară de vară

Se frâng în mii de bucăţi 
Serile de vară deja uitate
Sub apăsarea crâncenă a unei dimineţi comune,
Fără răsărit , cu capul pe jos
Şi haine pe dos.

Se frânge şi în acest anotimp iubirea.
Se apleacă să-şi culeagă hainele mototolite de propriul sânge,
Îmbâcsite de teroare şi respingere
ŞI pline de parfumul lui.

Ar vrea să se spele de tine,
Dar i-ai intrat sub piele
Şi plânge în acest anotimp
Ce nu-i predestinat durerii.

Se frâng bucăţele din ea pe podeaua murdară.
Se frânge iubirea încă o dată,
Mistuită de tainicul sentiment ce nu-l înţelege,
Dar care-o siluieşte  şi-o înfrânge
Încă o dată,
Într-o seară de vară.