Învelită în măr

oprită la marginea gândului mai număr odată
câte picături de otravă toarnă în ceaşcă ora când îşi răsfiră
– sălbăticie duioasă licitată din ruguri –
scriptele întrupatelor cuvinte prin mine
gheare de vultur franjurează pânza de doruri
ce dezveleşte împudic visul ascetic
învelită în măr dimineaţa când sâmburii zilei
cad cu zgomot sec printre putinţe şi vreri paranoice
pregătesc mărfarele ce vor pleca s-aducă
o umbră de pace din sărutul pe frunte înainte de-a stoarce
cornul de basme în urechea nopţii
amintirea ce urcă nestăvilit
prin tălpi caldarâmul iubirilor fugare
un pic de căldură strecoară-n firide un răvaş
nimeni nu va răspunde
sub piele răspunsurile forfotesc tăceri febrile înghesuie clipele
îmbrăţişările lăsându-mă goală în templu păgân
ca şi mine în asumată posesie
pe seară voluptatea dezleagă izvoarele
lepăd straiele
şi cânt rugăciune
travestită în piele de nemurire:

“să fiu să pot iubi cum nu s-a mai iubit nicicând
niciunde cu un şarpe pe umăr după ce mi-a străpuns rădăcina
ning printre sâmburi Edenuri prin toate timpurile
dăruieşte-mă Doamne
cu încă o moarte!”