Când se ogoiește-n creste Scăpătatul de chindie Se deschid înspre poveste Porți de vis și poezie. Sufletu-i în înălțare Cu mici picuri de tristețe, Dar presimt de-acum din zare Veștile de frumusețe. Curg încet prin flori și frunze Propozițiile de pe Munți și basmul - nai pe buze - Melodia își începe. Uit de ieri și uit de mâine Doru-i plin de nici nu speră, Iară porăit la stâne Se-ncadrează-n atmosferă. Pe-undeva uimit străpunge Glas de huhurez amurgul Și cu duruirea curge Înspre noapte caprimulgul. Ultimul ecou de seară Pâlpâiește în privire Ca un rug în plină vară Mă invită-n odihnire. Și ascult c-așa s-ascultă Fără „de la”, fără „până” Tot mai multă și mai multă Slova veșnică română. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025