Prin bezna noptii nesfarsite Fara de tinta calator Cu aripi slabe si ranite Purtam ostirea viselor. O noua zi ca pruncu-n fasa Aducatoare de cosmar Hranea faptura cea trufasa Prin fiecare madular Si tanguiri fara de numar Imperii de tristeti nascand Ranjea vicleana peste umar Si-mi promitea mereu pamant. Eram coborator de trepte Catre adancul nesfarsit Prin hotarari neantelepte De mine insumi pedepsit. Iar pieptul crater fara lava In care vidul jubila Nastea dorinta cea suava Legandu-ma apoi de ea. An dupa an fara lumina In cort de carne exilat Strigam la pronia divina Din starea de intemnitat. Pana la vremea hotarata Cand sfatul cel dumnezeesc M-a scos din balta cea urata In care-am prins sa vietuiesc Si cufundat in apa vie A nesecatului cuvant Am prins un gand spre vesnicie Si am zburat cu el cantand Si noaptea,negrele izvoare, Adancul,spaimele,s-au dus Decretul de eliberare Un sol din zari mi l-a adus Si lanturile ma lasara Si bucurii m-au napadit Ca florile de primavara Peste pamantul inverzit.
sâmbătă, 14 iunie 2025