“Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi.” Mircea Eliade - Cum se numea povestea-n care iarna N-avea sfârșit? Regatul ei de gheață, Nestrăbătut de nimeni niciodată, Împodobit cu țurțuri fără viață Eu l-am parcurs... Nu am nicio dovadă, De ce vrei tu să îmi găsești o scuză, Când urmele acestea pe zăpadă Sunt tot ce am și tot ce mă acuză. Pe unde-am fost te-am căutat cu trudă Și de-a fost greu, la capătul ideii Am înnodat miracolul iubirii Și am plecat spre Cana Galileii. - De ce crezi tu că biblica-ntâmplare S-a consemnat, acolo,-n Galileea, Când apa-n vin şi mugurul în floare S-au preschimbat? Bărbatul şi femeia Au fost sortiţi pe veci să rotunjească Destinul ca pe-o pâine arsă-n vatră, În carnea lor anafura cerească Şi-a-nfipt adânc tulpina ca-ntr-o piatră... De-aceea-ţi jur că nici hotarul iernii, Nici gheaţa ei, atotstăpânitoare, Nu-mi vor opri cărarea spre vecernii Să-ngenunchiem tăcuţi lângă altare. Liliana Trif & Ioan Grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025