Furtuna ne-ntreruptă de-astă noapte a smuls din noi tot ce era de spus, cuvantul nu mai râde, ci se zbate pe-o palidă hârtie, descompus. Atât ne-a mai rămas din noaptea asta, prăpăd și disperare peste tot, nu te condamn, eu singur port năpasta că n-am găsit durerii antidot. Iubirea se confundă cu o boală ce trupul, implacabil, a-nrobit, mai caut o vocală să nu doară un te iubesc ce sună diferit. Ne despărtim străini, doi oarecare, fugari la antipozii altui timp, pentru ce-am fost nu este vindecare noi ne-am iubit mereu în contratimp. Și martoră avem numai durerea că tu și eu, iubind, am existat, plângând, semnăm contractul cu tăcerea în care amândoi ne-am exilat. 07.07.2017 Adina V.
sâmbătă, 31 mai 2025