Iubita Mea... ţi-am pregătit cununa, Cu mii de stele şi lumini şi flori... În inimă, ţi-am aşezat arvuna, Puterea Mea.. să poţi zbura spre zări.. Iubita Mea.. mereu te ţin de mână Chiar dacă treci prin valuri şi suspini, Când norii suferinţei se adună, Te vezi străină.. iar, printre străini! De-atâtea ori te-a prins descurajarea Şi-ai stat plângând în vremea de ispită. Zdrobindu-ţi inima.. însă răbdarea Atuncea, s-a făcut desăvârşită.. Iubita Mea.. îţi dăruiesc iubirea În clipele târzii când plângi cu-amar, Atât aş vrea.. doar să-ţi ridici privirea Spre cer.. şi vei primi picuri de Har! Mai e puţin din noapte.. mai veghează.. Când stelele pe cer, din nou se-ascund, În ceruri, florile în cânt, vibrează Te-aşteaptă ca să intri triumfând, Pe porţi de Slavă, în cetatea sfântă! Când mii şi mii de îngeri vor privi Cum tu, împodobită pentru nuntă, Vei străluci etern în veşnicii! Îţi voi cânta atunci, cântarea noastră Aşa cum nimeni.. nimeni n-a cântat... Şi vom zbura spre zarea cea albastră, Uitând c-ai suferit aici, odat... 03.05.2017
sâmbătă, 31 mai 2025