Jertfa supremă Din adâñcuri vine şoapta,dintr-o lacrimă de izvor, Mormântul din care Omul s-a născut nemuritor, Plin de lacrimi și suspine,crucea dusă spre destin, Fiu ce porți păcatul lumii și cununa ei de spin! Judecata a fost dreaptă?...astăzi judecă la fel, Din trei hoți scapă îndată ,cel mai hoț și mai mișel… Pe pământ unde-i dreptatea ,după două mii de ani?... E împărțită în legi murdare ,între șerpi și șobolani! Astăzi ,tu, Christos al nostru ,îți căim jertfa supremă, Printre lacrimi care surpă și a cerului emblemă, Te rugăm coboară în lumea în care te-ai renăscut, Și redă-i o altă formă …teorema de absolut!... Credincioșii tăi așteaptă,poarta cerului deschisă, Peste lume trece praful ,nemurirea e închisă, Vin păgânii să ne-nvețe, nemurirea lor atee, Printre sfinți din lumea noastră, au rămas numai muzee! N-au plâns niciodată mieii, puși pe unicul altar… Azi ne amintim, Isuse ,c-ai fost vândut în zadar, Dar piroanele din palme,rugul pus pe a ta frunte, Sulița înfiptă-n în coaste…poate dărâma un munte?... Lucian Tătar-Poezie 06 apr 2018
sâmbătă, 31 mai 2025