Din ciclul '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...'' Joc pe lunci şotronul Joc pe lunci şotronul, firea mi-e vioaie, Iar s-aprinde-n mine visul ştrengăresc. Mă opresc o clipă, salcia se îndoaie Şi-i sărut rochiţa şi mă...spovedesc. Cântă peste grâne macii din poveste. Din fotoliul bolţii mă priveşte-o stea. Cârduri vin la mine păsări de pe creste Să le dau grăunţe, chiar din palma mea. Îmi răsare-n minte firea mamei mele Din trecută vreme- ochi cu bucurii- M-alinta cu grijă prin parfum de stele Cu crăpate palme, mici şi sângerii. S-au scurs anii vieţii, dar mai iau aminte La porunca-i dragă ce nu-mi fu-n zadar: Dacă-mi strici obrazul, fiul meu cuminte, Cu toţi banii lumii, nu pot să-l repar! Joc pe lunci şotronul, firea mi-e vioaie, Râde sus în ceruri bunul Dumnezeu. Îmi scot pălăria, blând, salut o oaie Ce-a rămas de turmă lângă heleşteu. Hai, aruncă-ţi grija şi stai fără teamă Că nu-ţi stric obrazul care m-a crescut ! Nu mai vin pe-acasa dar mânuţa, mamă, Chiar de-i sângerie, vreau să ţi-o sărut! Viaţa nu-mi fu roză şi mai port în mine Zbuciumul săgeţii cu vârf ascuţit. Cât ai vrut, măicuţă, să fiu tot ca tine Şi sa n-am prin viaţă poftă de cuţit ! Lasă-mi-l în palma, n-a cerut mâncare, Dar te rog, smerito, si-apoi o sa tac... De vii pe la mine, să-mi pui altă floare Că mi-e plin mormântul doar de liliac. 06.10.2015
sâmbătă, 31 mai 2025