Clipa aceea pe care O apăr în suflet mereu, Când după noapte răsare Lumina-nceputului meu; Când de prin neguri se-arată Venind dintr-un tragic abis, Scânteia mult așteptată Și zorii apar după vis; Rău nu mai este nici vântul Ce lumea întreag-o bătea, Din liniște e cuvântul Ce pune lumină în stea; Cuprinde vraja pământul Ce-adânc în deșerturi dormea, În zbor se înalță cântul Ce-aprinde dimineața mea; Chemarea luminii de ieri Învie un antic ecou, Străbătând dinspre nicăieri: E clipa când mă nasc din nou! 3 Ianuarie 2015