„este atâta singurătate în acest aur” Jorge Luis Borges Luna ca o candelă în noapte cu raze reci însingurate în amprente de priviri furate visuri de o umbră rezemate timpul picurând destine în eternitate... spada care taie nodul sacru și surâsul de madonă într-o pânză prizonier miraje albastre plutind peste Shamo „Hai tanta soledad en ese oro”