La moartea unui înger Cu-aripile-ți frânte căzut-ai și sângeri, Te zbați, frământarea mușcă din lut, Sufletu-i cerul brăzdat de înfrângeri, Moartea sculptează un nou început. Luna coboară pe-asfaltul încins, Pleoapele-ți grele se-nchid fulgerate, Tăcerea se-așterne pe trupul întins, Carnea, doar carnea-i răpusă de moarte. Și vremea când trece prin visul zdrobit Doar lacrimi și jale cu sine ar duce, Și umbra rămasă în mine a-nfipt, Mânjită de sânge, în suflet o cruce.