De aș găsi cuvântului o poartă prin care să pătrundă-nflăcărat să îți prezinte a iubirii cartă în suflet să-l primești neapărat! Să nu te mire dacă a lui trăire nu în înscrisuri are bogății. E doar un sol ce arde prin grăire, un foc alimentat de empatii. Nu merităm ca să clamam în lume că vă iubim la modul ideal, Noi respectăm a’ timpului cutume și vă iubim adesea abisal. De multe ori vă prindem în poveste și dezvoltăm în doi al vieții basm, Dar nimeni nu va fi ca să ateste un viitor străin de un marasm. Ciudatul joc, de pe a lumii sferă, adesea îl jucăm la cacealma, Că noi suntem bărbații ce preferă o simplitate-n tot ce va urma. Nemeritat de câștigăm o masă noi cerem sorții-un unicat favor: Să ne ofere fără de grimasă Simbolul fericirii în pridvor. Aducem argumente cu toptanul: că suntem drepți, corecți și luminoși Și că iubirea ne va fi ocheanul prin care vom privi contagioși. Că vom privi mereu spre o idee ce ne va fi drept arcă în destin: Că-n inima plăpândă de femeie vom regăsi iubirii baldachin. Cât de copilă este-această clipă când ne oferă fără de păcat prilejul de-a zbura într-o echipă c-un mesager, de zei înaripat! Prin ce sunteți, fără a da de veste, ne prindeți aripi de al nostru vis ca să zburăm la margini de poveste să batem doar în porți de paradis. Ne prezentăm avizi de-a lui splendoare și punem gaj amorul acvilin ce l-am jurat ființei ca un Soare ce ne-a schimbat destinul filistin. Dar un reproș de dincolo de poartă se năruie în aspru convolut: ”-Cum poți gândi c-a inimii consoartă poate trai c-un gol în așternut? Cum poți ceda a inimii trăire pentru un colț dorit de Paradis, când, fără de-o firavă șovăire, Femeia te-a urmat cum ți-a promis? Ar fi putut și ea să aibă visuri dar le-a cedat pentr-un lumesc cămin și prin copii, interne paradisuri ți s-au deschis cu gândul lor divin! De ar fi vrut, cedând a sa iubire pentru un “ieri” în care a crezut, Aș fi primit-o fără ostenire, că ea este Luminii atribut! Dar e legată ferm, imperceptibil, de-al său cămin lipsit de frământări Și al ei gând nu este compatibil cu Paradisul plin de așteptări. Nu își dorește decât o iubire, străină de o stare de-împrumut... Te-ntoarce către ea cu consfințire C-al vost’ cămin e visul Absolut!” ----------------------------------------- Mă-ntorc sfios, uimit de-a mea pornire Iertare ca să-ți cer, așa cum pot, Să-ți spună al meu grai cu consimțire: Că te iubesc și vreau să-ți fiu ilot! De aș găsi cuvântului o poartă prin care să pătrund spre al tău crez mi-aș face din gândire o pancartă să-ți spună clar că-n toate te urmez!
sâmbătă, 31 mai 2025