A mai bătut un anotimp La poarta vieții mele... Cad clipele, în boabe seci, Picioarele-mi aproape reci, Aleargă după ele. A mai bătut un anotimp La poarta vieții mele... Pe ramul slut a mai rămas, Câteva frunze de pripas Și câteva surcele. A mai bătut un anotimp La poarta vieții mele... Se luptă limbile de ceas, Ca să parcurgă ce-a rămas, Din clipele rebele. A mai bătut un anotimp La poarta vieții mele... Apuc țărâna-n pumnul meu Și mă gândesc la Dumnezeu, La zborul către stele. A mai bătut un anotimp La poarta vieții mele... Cu nostalgia-n buzunar, Pășesc ușor înspre hotar, Pe nouri de dantele. Și bat și intră nepoftiți, Alți ani ce rându-așteaptă... Eu ca un prunc, privesc uimit, Dar simt că duhu-i pregătit Ca să mai urce-o treaptă. Și ca un abur, mă înalț Spre Soarele răsare... Cu voioșie-n al meu glas Rostesc: De Tine nu mă las, Căci Tu-mi dai vindecare! Și-apoi, gândind la infinit, Îmi spun: ce este omul? Mereu m-ai binecuvântat, Cu rod din rodul Tau bogat! Slăvit să fie Domnul! 15/11/13, Barcelona-Lucica Boltasu
sâmbătă, 31 mai 2025