Ca la o nuntă în care se fură mireasa şi nu se mai aduce înapoi, toată orânduiala şi distracţia-i terminată, nimeni nu ştie la ce să se aştepte. Aşa se-ntâmplă şi cu încrderea în promisiuni, sunt un fel de fond pentru ten sub care se ascunde golul acoperit, capcana în care putrezeşte minciuna cu picioarele scurte. La suprafaţă e numai spoiala colorată care valsează cu paşi de lut prin încăperea în care oasele vântului devin cenuşa pe care o spală ploile vremii. În zilele următoare cuvintele îmbracă hainele hulei nemărginite, se pierd în aprecieri fără noimă ca o trecere pe lângă moartea sufletului rămas mutilat un timp.