La taifas...

Mai naște-te odată iarăși viață
Ca visului să-i spunem ”bun rămas”.
La masa unde eu de dimineață
Stau cu iubirea noastră la taifas.

Te rog să-mi dai putere să mă cațăr
Până la vise să-ți ajung neîntrebat.
Și din înaltul lor eu să te apăr
De toți aceia ce nu te-au iertat.

Vorbind de câte-n lună și în stele
Ne trece timpul altfel, mai ușor. 
- De grijile ce sunt cotidiene!
Nu am habar căci ele vin cu spor.

Aș vrea să stau cu tine la taifas
Și să vorbim până se face noapte.
Să fim noi doi vorbind un singur glas
Ce-l adormim acum numai cu șoapte. 

Speranțele deșarte le păstrăm
Pentru acei ce viața o înjură.
Și de aceea noi îi sabotăm
Sau îi lovim adesea doar în gură.

De-aceea am să spun: Mai naște viață !
Ca visului să-i spunem ”bun rămas”.
La masa care-am stat de dimineață
Oprind iubirea noastră ... la taifas.

Brăila, iulie 2017