Cât ar fi lumea de rea, Orice-ar face, orce-ar spune, Cu-o nevastă ca a mea, An de an devin mai june Şi ferice, şi vioi, Tânăr ca o primăvară, Făr’ să dau ceasu-napoi, Cu aşa o Mărioară, Iar de când sunt pensionar, Poa’ s-adune orişicare, Ca şi un celibatar, Bun aş fi de-nsurătoare, Dar de spus n-am să vă spui, Nici prin gând, nici pomeneală, Câte toamne-am pus în cui… Faceţi doar o socoteală, După ce o întrebaţi Pe Măria câţi ani are, Căci eu sunt, de adunaţi, Cu un an ca ea mai mare! Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025