LASA-MA TE ROG...

LASĂ-MĂ TE ROG...

Lasă-mă să-ţi mângâi pragul
Cu genunchii obosiţi
De atâta închinare
La zeiţe care mint.
În zadar aduc lumină
Din opaiţe de argint
Dacă nu-mi rămân în minte
Decât anii irosiţi.

Am atins cu mâna stele
Din genuni fără sfârşit.
N-am rămas legat de ele,
Nicio stea nu m-a iubit.
Şi-am ajuns la poarta sfântă,
Poarta sufletului tău.
Lasă-mă te rog să intru
Chiar dacă sunt încă rău.