Lăsați-mă să plâng

Lăsați-mă să plâng când asfințitul fuge
Prin ramuri încărcate de doruri ce ucid
Iar frunzele iubirii încep să se usuce
Și cad pe lutul rece. E noapte și mi-e frig!

Un vis uitat răsare ducând o cruce grea,
Învins de nedreptatea unui destin amar
Ce-a zămislit tăcerea în tot ce-nseamnă-a vrea
Punând pecetea tristă pe chipul din altar.

Lăsați-mă să plâng la comedia vieții
C-am înțeles că totul e doar un carnaval
Unde minciuna poartă o mască a dreptății
Iar fericirea are tristețea drept rival.

Ascunsă e speranța în clipele de ieri
Și ce e drept nu-i logic în fața celui strâmb;
În haosul noptatic mi-e dor de învieri!
Te rog pe Tine, Doamne, oprește-mă să plâng!

Adina V.

12.06.2016