*metastaze luminice* - Lui Nicolae Rolea - de ziua ta poete - la masa ursitei cu mână magică ne jucăm pietrele în culisele humei soarele este gajul suprem un pahar între noi și-un miros acru de chipuri uitate în debaraua sufletului sticla groasă a timpului face bule opace ori de câte ori amintiri putrede cad greu din copacul dorinței incandescența ratărilor îmi scrie rețete gastronomice inedite pe limba duhului nu-mi ajunge tristețea să glazurez integral perimetrul înserării din unghii buza soarbe deșertului inima ziua liturgică îneacă în maree poroase bucuria neînțeleasă din oase adaug imberb condimentul secret pentru conformitatea apei (identitatea acvatică nu se poate desfide) acidulez cât suportă textura realului pentru a valida șampania vieții în tâmpla apusului cu mână sigură inițiezi trepanație de ceruri sub epiderma eului paharul sticlește în vitrina extazului drojdia păcatului alchimizează subtil nervura spațiului somnambulic te bei din fresca mobilă a gestului meu de-a fi sub broderia efemeridei rugăciunii profetul îi deșiră magistral tainele suflul zeic ancorarea de greul pământului este strict necesară uraganele obligatorii din vene își trec în viteză suveica de fulgere prin genunchii zborului carnea roasă de meteoriți își reciclează sărurile în zațul trăirii fermentează ultramarinul muririi eu râd lăsându-mi în urmă pielea sub pleoapă reptiliană lumea gâfâie ostenită pe țărmul apocalipsei de partea cealaltă a noastră șăgalnic ascunsă în iarba mult prea verde și crudă însetarea cea mai curată eu tu pupila cu fluturi e doar barieră friabilă rotunjimii vederii paharul se sparge vărsându-i smerit infinitului sângele fără de sunet gura nedespărțită țipă
sâmbătă, 31 mai 2025