De-ar fi ca furtuni să-ndrăznească Iubirea din noi să scufunde, Uita-voi de forma-mi lumească, Putere-mi voi trage din unde, Taifun, răsărit de niciunde Voi fi, cu putere zeiască. Cu tine alături, sunt stâncă Ce-aruncă talazuri spre ceruri, Sunt forța din bezna adâncă Ascunsă-n eterne eteruri, Sunt focul ascuns printre geruri, Iar tunetul vocii mi-e râncă. Tu-mi ești și zeiță, și muză, Lumina din suflet, o rază Aleasă a-mi fi călăuză, Iar inima mea o veghează, Căci e un destin ce-mi așează O linie-n palmă, ca scuză.
sâmbătă, 31 mai 2025