Ȋntr-un sertar, cu o scrisoare, Peniţa timpului azi moare; Cireşe-n slove stacojii, Grâu în lumini lumânărií, Un pardesiu pentru stafii, În ore reci şi purpurii. La geamul vechi, o cucuvea Aşteaptă primul fulg de nea, Aşa cum eu aştept, tăcut, Ecoul lumii desfăcut, Pe care iarba a crescut În drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolină. Pe coarda-ntinsă, coralină, Un greiere, în pași de vals, Se-mpiedică atât de fals... Lăcustele, din dans în dans, Reinventează un balans, Pe care eu mi-l amintesc, Atunci când totul născocesc; Dar este totuşi lumea mea Şi dincolo de o perdea, Care umbreşte umbra ta, E-un Univers cu-o piatră grea, Care-şi scufundă timpul nou În vechi iubiri fără ecou; Fereastra mea dă ȋntr-un zid Cum ochii mei dau ȋntr-un vid, Privesc în mine şi-i închid, Apoi sertarul îl deschid... 14 septembrie – 16 noiembrie 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025