Se ‘nalță o stea peste culmi, Luceafăr măreț printre stele; Prin tei înfloriți și prin ulmi Se-aude un cântec de iele. Buciumul cheamă cu jale Pe-acela ce stelelor cântă, Crivăţul umblă prin vale Cătând menestrel pentru nuntă. Cu crengile până-n pământ Îşi leagănă codrul coroana; Privirea-i pierdută în vânt Îşi caută încă morgana. A încetat să mai scrie Poveşti pentru nopţi neuitate, Dar codrul încă mai ştie Cărarea spre cânturi uitate. Lungă i-a fost pribegia, Haină i-a fost şi dorinţa Ce a născut elegia Să-i urce spre cer nefiinţa! Freamătă ceasul de taină Când îngerii strigă-nvierea, Anii se-aştern ca o haină… Fragedă îţi este tăcerea! Pe-acolo pe unde-ai trecut Rămas-au doar umbre și șoapte, Iar plopii, ce toți te-au știut Plecat-au și ei către noapte. O stea se înalță în dor Să-ți poarte în veci nemurirea; Pe pământ cuvintele vor Să-ți ducă-n genuni amintirea.
sâmbătă, 31 mai 2025