Dacă inimii i-ar fi crescut flori Ce primăvară! Ar fi umblat desculţe necuvintele... Timpul nu ar mai fi schiopătat dacă i-ai fi sărut talpa, secundele ar striga şi azi: - Ce bine că eşti! - Ce mirare că alerg prin amurgul tău! Clepsidra mi-ai răsturna-o să trec mereu către început Gândul să-mi fie verde în miez de lume şi tu să nu-l striveşti de teamă să nu se facă noapte Fericirea-i perlă ascunsă, valurile lumii o stropesc cu amărăciunea unui dor. Mai lasă-mi dreptul la vis - Paradis în care mai cresc tăceri până la nori sau până în ochii îngerilor, Mută-i hotarele către mâine, pe marginea unui râs neinventat să glumim cu stelele, să ne răspundă luna, iar lacrima să-mi spună: Îmi eşti ochiul din care curg sunt a ta zbatere de dor… Sub pleoape ni se odihnesc Necuvintele.
sâmbătă, 31 mai 2025