MAI

MAI

"Visez că e iarnă şi crivăţul bate,
Lovind în fereastră cu aripi de gheaţă.
Visul mă poartă departe-departe,
Unde, în negura nopţii se naşte o viaţă."

Ninge, cu flori de cais alburii,
Se-aşterne pe dealuri zăpada de mai.
Petalele cad, încet, străvezii,
Şi-n juru-mi se naşte o lume de rai.

Întins între fire înalte de iarbă,
Mă leagănă cerul cu văluri albastre.
În suflet domneşte o linişte albă
Şi-mi pare că zbor printre paseri maiastre.

Te caut de veacuri şi noapte de noapte,
Departe de lume, în vis, te găsesc.
Pe buzele-mi arse de dor, mii de şoapte
S-au stins, dar mereu tot mai mult te iubesc.

Acum te-am găsit, dar cu mult mai frumoasă,
Iar eu sunt bătrân şi nu cred în mine.
Cu glas cristalin, îmi pari o crăiasă
Născută din vis, tristeţi să aline.

Văzduhul se-mbracă în roşii veşminte
Şi curge alene către marginea lumii.
La capătul zilei, e ceasul fierbinte
Când, aproape de cer, către nord, trec lăstunii.

Se-ncearcană ziua printre flori de cais
Şi soarele iarăşi după culme se stinge.
Din nou ai să pleci copilă din vis.
Sunt singur pe dealuri, sunt singur şi ninge.