Năframa dumitale-ți este ninsă De anii ce-au trecut doar cu povară, Dar veșnică și flacără nestinsă Cerți vremea scursă blestemând ocară. Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasă Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasă Aidoma unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă Căci din golașe palme, ne-ai făurit pe noi. Stai locului și șezi baremi o clipă Ajungă-ți fuga-n trupul tău lumesc, Căci Domnu-ți dăruiește a Raiului aripă Iar eu mă-nchin din suflet... zicându-ți MULȚUMESC!
sâmbătă, 31 mai 2025