nu aduc acuzaţii nefondate timpului mai degrabă cred în vinovăţia spaţiului cea de-a treia axă nu mi-o amintesc voi cere daune pentru că noi mergem de-o vreme timp lângă timp ca şi cum am merge umăr lângă umăr paşii nu rămân impregnaţi în spaţiu iubito îmi spui pe pluton nu e soare niciodată de aceea părem inexistenţi te voi duce pe venus în luna de miere îţi promit apoi ne vom petrece concediile pe uranus acolo în fiecare dimineaţă se face întuneric nopţile ard mă întreb dacă ce-a de-a treia axă nu era iubirea *** nu putem acorda circumstanțe atenuante timpului a premeditat întâlnirea noastră târzie pe axa mileniului trei ca o renaștere ar fi oare blasfemie dacă ne-am boteza copii în ape diferite cei născuți înainte de-a ne cunoaşte cei zămisliți din metafora care ne leagă înainte și după ce am putea cere daune pentru clipele irosite pentru cei nenăscuți pentru zboruri eșuate ori necunoscute nu știu dacă putem executa silit vinovații știu însă că pentru cele două milenii în care ne-am căutat pe fiecare axă a timpului vom primi bonus o lună de miere cât tot ce-am pierdut astfel vom înflori fiecare planetă cu magnolii albe și flori de crin albastru liliana trif & ioan grigoraș