Eternă mare, ca și-odinioară, Fără hotar și fără de hodină, De întrebări și neastâmpăr plină, Azi goana mea la malul tău coboară. Cu tresăltări de ape și lumină Oglinda ta prelung mă înfioară, Și-nchise răni încep din nou să doară, Din flăcări vechi ce-n mintea mea se-mbină. Pe rând, pe rând, eu simt cum reînvie Cântată parcă-n surle și chimvale, Uitata noastră mare-mpărăție. Și nu mai știu ce mi se par mai grele: Povețele nemărginirii tale, Sau tainele adâncurilor mele...
sâmbătă, 19 aprilie 2025