Marfarul sorții șuieră în gară...

Se lasă înserarea peste noi,
Și peste gânduri încă nepătate.
Din umbra ta apare un strigoi,
Cu ochii mei ... neînțeleși în toate.

Mi-e dor de tine și îți caut chipul.
(c-așa este cerut în legea firii).
Cu mâna eu de răscolesc nisipul,
”Găsesc inel ce se jocă de-a mirii”.

Cobori din vise ca dintr-o baladă,
Să mă doinești cu jale și cu dor.
Iubita mea de gânduri terminată,
Rămâi în viața mea pân’ am să mor.

Să ne veghezi tu vise indecente,
(căci noi suntem sortiți ai nimănui).
La polii nopții gânduri conștiente,
Se zbat în conștiința orișicui.

Sunt alte lucruri mult mai congruente,
Decizii importante de luat.
(salvate uneori ca aparențe),
Dar foarte greu acum de cercetat.

Marfarul sorții șuieră în gară,
(o garnitură plină de iluzii).
Ce-așteaptă poate pentru prima oară,
Iubirea să renască din convulsii. 

Brăila, septembrie 2017