vom trăi şi mâine aceste întâmplări simple, temători un pic de viaţă, de moarte poate, ne vom ridica pe vârfuri să ajungem la noi vom râde la farsele unui comedian din alt timp dimineţile vom duce pruncii de mână la şcoli iubire şi dureri ne vom roti în aer precum penele visând în pumni cu bulgări de suflet vom merge spre ceea ce va părea infinit singuri când porţile se vor fereca în întuneric, speranţa ce ne strânge cu braţele-amândouă ca un copil părintele întors din moarte, va rămâne să ne amintească treptele de urcat au fost ambrele regăsirii plutind înaintea noastră în jos până când toate trăirile neînţelese vor trece închizând sub veşnicia absenţei sufletul care a grăit poate prea mult _ Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025