Mi-a citit măicuţa cartea Şi mi-a zis cu glasul bun: Despre ce scrii tu aicea... Nu ştiu, maică, ce să spun. Eu te-am învăţat de toate, Uneori, te-am mai certat, Dar mă bucur fără samă C-ai rămas suflet curat. Că ţi-e slova minunată Asta nu e treaba mea... Eu aş zice că de sapă Mai bine te-ai apuca. De la sapă mănâci pâine, Faci bucate şi-ţi faci rost Apoi, ia-ţi şi tu nevastă Să o ai sub adăpost. Şi să-ţi faci şi o căsuţă, Nu prea mare, cum o fi.. Când e gata, luaţi o fată S-aveţi, maică, şi copii. Trece vremea şi vezi bine, N-ai pe nimeni mai aproape. Aşa, dacă ai o fată Are cine să te-ngroape. Apoi, scrisul tău, băiete, Nu-ţi aduce nici-un leu, Ba mai mult, vorbeşte lumea, Că te răzvrăteşti mereu. Mi-a zis şi popa din sat Într-o dimineaţă- albastră Că le-ai scris, ălora, sus: ‘’S-a dus dracu ţara noastră!’’ Eu îţi zic: lasă guvernul! Nu te pune tu cu el, Ăştia sunt uniţi cu toţii Tu eşti, maică, singurel! Cât aş da, măcar acum, Tu s-asculţi povaţa mea: Să-nfiezi şi tu o fată, Să te-ngroape cineva! Cât eşti tu de voinicel Eu te văd puţin cam dus... În rest, despre poezie, Nu prea am nimic de spus. Doar atât am observat: Că de toate-mi aminteşti Cântărind în minte slova Înainte să vorbeşti . Asta-i bine, puiul mamei, Mi te va scăpa de rele, Că de-ţi vei păta obrazul Nimeni nu poate să-l spele. Văd c-ai scris şi de-Azorel, De oiţe, cal şi vacă. Eu nu cred că toate astea Oamenilor o să placă. Nu ţi-am mai zis, puiul mamii, Să nu-ţi fac sufletul rău, Dar, Azor, acum o lună A murit...de dorul tău. Nu l-am aruncat prin râpe, Prin scaieţi sau bălării... E-ngropat în dosul curţii- Să te latre...de mai vii...
sâmbătă, 31 mai 2025