Mi-e dor de-o pajişte-nflorită Şi-un verde crud şi nepătat, Mi-e dor de-o lume îngrijită Şi de un om mai educat. Mi-e dor de-o fire mai subtilă Şi mai discretă uneori, Nu de expuneri fără milă Şi fără urme de pudori. Mi-e dor cu-o strângere de mână Să ne-nţelegem între noi, Nu să semnăm o săptămână Contracte lungi, cu mii de foi. Mi-e dor de-acea normalitate Ce am pierdut-o hăt de mult... Aş vrea să le întoarcem toate, Precum au fost la început. Ştiu că avem tehnologie, Că ne dorim planete noi, Dar la ce bun, fir-ar să fie Dacă-nauntru suntem goi?
sâmbătă, 31 mai 2025