MI-E DOR DE ŢARA MEA DE ALTĂDATĂ

MI-E DOR DE ŢARA MEA DE ALTĂDATĂ

Mi-e dor de ţara mea de altădată,
De ţara unde s-a născut lupoaica
Ce-a fost lui Romulus şi Remus maica,
Mi-e dor de-altarul de la Adâncata.

Privesc în cartea de istorie veche
A neamului iubit de Dumnezeu
Şi văd cum pare oropsit mereu
Deşi în lume-i fără de pereche.

Eu cred că Prometeu a fost cioban
Pe plaiuri olimpiene din Carpaţi,
Oricum în toată lumea avem fraţi
Numiţi generic „tip caucazian”.

Masa Tăcerii e urmaşa roţii
Ce mişcă lumea printre constelaţii,
La noi au fost întâi „Cele trei graţii”
Şi zeii s-au născut aici cu toţii.

S-au risipit şi nu-i de vină ţara
Că n-a ştiut să scrie mitul ei
Cu litere-ntelese de ahei
Când Tartaria-şi cata adversara.

Din vulturi se trag Vuia, Vlaicu, Coandă,
Din pana găştii am făcut stilou,
În van cercaţi să puneţi azi garou
La gâtul ţării, sunteţi doar o bandă

De dezertori neînţărcati vreodată
Şi care sugeţi aur şi petrol.
Greşiţi, pământul nostru nu e gol
Şi n-aţi vrea gloata noastră ridicată!

Mi-e dor de ţara mea de altădată!