La început a fost rânjetul, a fost Ameninţarea, a fost sălbatică Încăierarea, încleştarea-n sânge Între instincte contradictorii, în Tăcerea savanei, întreruptă de Răgetele necuvântătoarelor, E nevoie de ordine şi bunul Mers al grupului, unde domneşte în Cele din urmă, cel care s-a luptat Pentru putere în istovitoare Conflicte, care ne-au definit, care A însemnat o decizie, o clipă, Care-a decis pe mai departe destin Şi cale de urmat şi fiecare Moment a însemnat dreptate pentru Unii şi nedreptate pentru învinşi: El, printr-o patologică manie S-a înălţat şi s-a făcut pe sine Dumnezeu, iar pe ea, cea mai frumoasă, A condamnat-o la cădere, înger Damnat, fiindcă a cutezat, să vrea, Să fie asemenea lui, la fel cu Acela, care, nu vrea să împartă Cu nimeni nimic, dumnezeu în slavă, El nu vrea să împartă puterea, iar Ea nu vrea să împartă iubirea şi Acesta e păcatul primar... Adrian Nicula (2017)
sâmbătă, 31 mai 2025