Zi de zi tot o rutină Până într-o dimineaţă Când s-a dat jos o cortină Grea şi deasă ce-a fost ceaţă. O minune mă absoarbe Cu privirea şi cu mintea... Frunţi pleşuve, tâmple albe, Străpung brave toată zarea. Raze calde de lumină Îi îmbrăţişează blând Şi în suflet, în surdină, Cântă îngerii pe rînd. Munţii sunt cei ce mă-nalţă Şi mă cheamă către ei, Chiar de-s trecător prin viaţă Ei pun aripi la condei !