MURMUR Aş putea să-ţi murmur ochii cu silabe de ocean Care n-au mai fost rostite nicăieri şi niciodată. Ne desparte însă, veşnic, zidul nostru de mărgean. Nici spre tine, nici spre mine, nimeni n-are să-l străbată. Aş putea să-ţi murmur fruntea cu silabe de ninsoare, Albă şi neprihănită de atingerea cu tina. Suntem desenaţi iubito, dintr-o singură culoare. Eu sunt pentru tine umbra, tu mi-eşti forţa şi lumina. Aş putea să-ţi murmur gura cu silabe de dulceaţă Aduata din corole de bujori şi maci aprinşi. Noi suntem doar două clipe, rupte din aceiaşi viaţă. Loc n-avem decât în cortul celor ce au fost învinşi. Aş putea să-ţi murmur trupul cu-o silabă egipteană Dintr-o scriere străveche, încă nedescoperită. Încă te mai simt în mine, rană din aceiaşi rană. Încă îmi mai tulburi somnul, întâmplare fericită! Pot să murmur orice lucru care s-antrupat în tine, Pot să mai găsesc izvoare care să-ţi imite glasul. Nu te pot rosti iubito, fiindcă nu mi se cuvine Nici să-ncerc să-ţi murmur gândul, Nici să-ncerc să-ţi murmur pasul.
sâmbătă, 31 mai 2025