Crai-Nou răsare-n noapte O literă supremă Înscrisă ca-ntr-o carte Pe-a vremii diademă. Prin cerul de cristale Cu semisfera lină El seamănă pe cale Ecouri de lumină. Îi luminează pașii Cu semiumbre plopii, Iar urșii* și arcașii* Își scânteiază stropii. Și ca o remușcare Întârziată-n cuget Rătăcitor pe mare Semiclepsidră curge. Înconjurarea surdă Așteaptă ca minune În basm să se audă Nisipul ce-o să sune. Ce-a socoti secunde Și viața-n cântărire... O melodie-n unde Răspunde cu sclipire. Jumate-i cer și altă Jumate e pământul, Începerea înaltă Pornește-a da cuvântul. Înscris de-a fi în ere Ce vin și ce-s trecute Ca inima să spere Vieți neîntrerupte. O mână cu o pană Din zbor și cu cerneală Din obosita rană Creează cu migală Frumoase ornamente Ce-un vers vor să înceapă Pe câmp de pergamente Cu limpede de apă. Așa-i de când o lume, Așa-i de când se știe... De ce-n tăcere-anume Se naște Poezie?.. *Aluzii la constelații. Victor Bragagiu